Bagatelele coruptibile fără tonalitate politică

Scenarii, scandaluri, supoziţii. Toate sunt bonusul cu care am intrat în noul an şi toate sunt rezultatul a ceea ce promovează România băsesciană şi anume, bagatelele politice, dar fără nicio treabă cu politica.

Noua clasă socială. Cine sunt ei? De unde vin şi înspre ce se îndreaptă? Simplu de zis. De la politicienii noştri, ba în afara Guvernului, ba la conducere, votând sau dormind, tot una-i pentru ei,  până la şomerul care, în lipsă de activitate, stă în fotoliul rupt şi ascultă manele la maxim, ca tot la maxim, să-şi enerveze şi vecinii, că, dacă n-am avea grijă să le transmitem şi altora starea de spirit zilnică, nu ne-am numi români, şi până la cerşetorul care ajunge să-ţi dea în cap pentru 3 bănuţi, după toţi, dacă am trage apa, România ar fi o ţară aerisită politic şi social.

Cât de proşti ne cred pe noi, oamenii de rând, cei de la putere care, de la primul şi până la ultimul, tot moguli se numesc? Cum să-i credem când, pentru cei 30-40% scăzuţi din salariu plus zilele de concediu fără plată,  ne stoarcem creierii muncind, iar ei dorm în continuare somnul veşnic al indiferenţei şi aroganţei, în locuinţe şi maşini luxoase, făcând să apară şi să dispară firme fantomă, panicând populaţia cu crize şi viruşi?

Avem, încă, la putere, vechile coaliţii şi nu e loc, prea curând, de un suflu nou care să anihileze procesul ăsta putred şi corupt al bagatelizării. Dar acesta e defectul politicii actuale: nu-şi păstrează tinerii camarazi, nu sprijină viziunile occidentale raportându-le la necesităţile sociale şi economice, din contră, acest du-te-vino al politicii înseamnă, pe scurt, că au rămas tot cei care au făcut pureci de ani de zile.

Şi atunci e bună întrebarea: la ce folos să mergem la vot, la ce a folosit revoluţia?

Nici măcar gândul nu mai trăieşte bine în România, domnule preşedinte, dar ne merităm soarta, am avut şansa alegerilor şi a ieşit tot cine a trebuit, adică a ieşit tot prost, nu că se putea mai bine, întrucât problema trebuie pusă altfel: dintre două rele, cum să ştie omul de rând, care stă la cozi, care e cel mai puţin rău?

Cum se face că, la nici trei zile după alegerile din 2009, 6000 de oameni erau daţi afară de la CFR, impozitul forfetar lua cu asalt buzunarele goale ale cetăţenilor şi, din ianuarie, programe precum “Prima casă” şi  “Rabla” s-au dovedit a fi fost propagandă electorală? Cum nu se poate mai simplu. În România băsesciană, insist că trebuie considerată astfel, tot ce zboară se mănâncă şi totul e pe apucate. Dacă nu tragi de osul lung şi elastic al mamei putere, tragi de piciorul gros al vreunui ştab sau inventezi o super-afacere din care, peste noapte, te alegi cu saci plini cu bani. De la Elena Ceauşescu la Elena Udrea, tot a unei Elene a rămas România noastră dragă, de la Nicolae Ceauşescu la Traian Băsescu, tot noi, cei rămaşi, ne transformăm, încet, dar sigur, în martorii tăcuţi ai acestei bagatelizări coruptibile şi tot partidul, oricare ar fi el, îşi vede de treabă sau, mai bine zis, de propriul buzunar.  

sursa foto: andreeababiuc.ro